Omul si Dumnezeu

 Se banuieste si se speculeaza ca omul se raporteaza la Dumnezeu prin capacitatile mentale,de teama sau  manipulat,din cauza ca cei care emit aceste teorii sunt atat de plini de ei,considera ca stapanesc asa de profund tainele lumii incat nu pot sa greseasca.Cand se lasa mai la vale si incepe sa discute despre capacitatile psihice ale omului contureaza definitia sufletului si incep o metafizica metastazata de tumorile rezultate din stradaniile de al nega pe Dumnezeu.
  Daca ne uitam in istoria tuturor nemurilor,din toate timpurile,vedem ca lucrurile se descopera,se dezvolta,,se creaza,se lucreaza in diferite moduri,numai legatura cu divinitatea este prin acelasi liant,sufletul fiecaruia.Individul prin sufletul sau se simte legat,ocrotit si ajutat de Dumnezeu,se simte indatorat sa iubeasca natura(lucrul mainilor lui Dumnezeu),semenii sai si pe sine,si devine vulnerabil cand strica legile naturale ale lui Dumnezeu.Acest fapt l-a facut pe Solomon sa zica despre intelepciune ca este frica de Dumnezeu,frica fiind paza ca nu facem relele care sa puna in pericol natura(lucrul mainilor lui Dumnezeu),semenii si pe sine.
  Daca omul nu traieste lucrator ci doar mancator se excede divinitatii,se raporteaza pamantului si se intoarce in pamant,iar sufletul  duce talantii incredintati in darurile sufletesti stapanului ca pe talantul ingropat din pilda si isi va primi pedeapsa vesnica.
  Astazi,cand omul nu sta doar in spusele unui preot,sau,invatator,sau indrumator,citeste despre toate formele de raportare la Dumnezeu se naste si mare deruta.Asta din cauza ca el,omul,vrea sa explice.Si vrea asta mai ales de cand se vehiculeaza nenorocita de sintagma,crede si nu cerceta,o idiotenie lansata diabolic in eter nu spre luminarea cuiva ci spre indepartarea omului de lumina.Ori in ce lumina au orbecait cercetatorii atei care dupa o viata de lupta impotriva lui Dumnezeu au rostit,sa ma ierte Dumenezeu?
  Toata teoria antireligioasa nu a pornit de la cercetarea starii religioase a unui individ in starea de rugaciune,sau contemplare,sau  meditatie,ci de la institutiile religioase care,ca orice institutie face reguli care nu sunt pe placul tuturor si sunt deseori incalcate. Daca analizezi religiozitatea unui om dupa declaratia de apartenenta religioasa,afli doar al carui cult apartine si nu religiozitatea lui.Religiozitatea unui om face ca acest om sa traiasca normele morale din credinta,din dragoste  si din speranta.Asta nu inseamna a vorbi de Dumnezeu,ci a face voia Lui.Nu facem voia lui Dumnezeu cand ne lasam dirijati si chiar coplessiti de placeri si patimi,ele sunt apanajul trupului,trecatoare si pieritoare.Exemplu o relatie sexuala,cu oricata patima se raporteaza momentului respectiv,o impotenta anuleaz actul sexual si nu moare nimeni de durere,dragoastea pentru parintele tau,copilul tau,fratele tau e dragoaste si daca din nenorocire unul din ei moare,dragostea pentru pierdut nu moare,iar o satisfactie sexuala nu poate nimic aici,nici o alta satisfactie trupeasca,macare,confort,nimic,insa stare de religioziate te mangaie,te linisteste.