Ce e omul

Omul este o fiinta lucratoare,facut din pamant,legat de el prin vocea pamantului si din suflet prin care e legat cu nemarginirea. Contopirea trupului omenesc cu sufletul a constituit sublimul creatiei divine,fiind transcedental si nemuritor.Calitatea de lucrator era implinita cu menirea de stapanitor,iar fericirea nemuritoare era conditionata de ascultare,adica sa vietuiasca fara a atenta la ordinea fireasca,naturala,a lucrurilor stabilita de creator.Incalcand aceasta cerinta,cele doua componente ale sale au inceput sa aiba nazuinte proprii,trupul fizice,sufletul divine,incercand sa se influenteze permanent,dar fiind in decadenta,se prioterizeaza cele trupesti,Trupul vlaguit si despiritualizat din pricina neactivarii imboldurilor sale sufletesti se deterioreaza grav si moare,lasand insa urmasilor setea de indumnezeire pierduta carea ii poate readuce nemurirea.Calea indumnezeirii i-a fost transmisa mereu de creatorul insusi,instrainat si mai tare prin alesii creatorului si in cele din urma prin cuvantul creatorului intrupat care aratandu-ne calea ne-a dat si exemplul a cum poate ajunge omul urmand calea,prin usile incuiate intra in incaperi,era intr-un loc intr-o clipa si in alta in cealalta clipa,devenind deci desavarsit vesnic derobit de timp si spatiu sau redevenind ce a fost creat.Creatorului ii putem zice Tata,Parinte,Stapane,Domn asa cum ne-a invatat  cuvantul intrupat Iisus Hristos.Calea este trasata de trei linii directoare,1 credinta care nu e declarativa,de-ati avea credinta cat un grauntea de mustar ati zice muntelui muta-te si s-ar muta,deci ca sa muti muntii iti trebuie credinta cat un graunte de mustar,pentru desavarsire iti trebuie absoluta,2 nadejde ca Parintele este milostiv cu persoana mea si ca unul din urmasii mei v-a dobandi mai mult pana a dobandi desavarsirea si 3 dragostea prin care se concretizeaza primele doua.Ele se regesesc cel mai curat in ortodoxie,pentru ca pe langa tot felul de exprimari liturgice religioase determinate de obiceiuri si locuri,esential raman acestea trei,credinta,nadejdea si dragostea si cu ele Cuvantul intrupat Iisus Hristos.

Vocea

Vocea este considerata de oameni ca o forma superoara a evolutiei umane,in goana omenirii pentru a se regasi autonom in sfera fizicului si in acest caz nu regasim in voce exprimarea starilor sufletesti care sunt proprii calitatii omului de chip intru asemanarea lui Dumnezeu.Daca am pierdut nemurirea din cauza pacatului,pacat care este propriu fiintei umane in decadenta,vocea este chemarea iubirilor absolute odraslite in sinea noastra si destinate mediului inconjurator,parintilor,semenilor si copiilor si care nu sunt rezultatul evolutiei ci ostenirea omului cazut sa redobandeasca nemurirea pe care azi o traim neamplinit doar prin sufletul nostru si implinita cand vom aduce trupul in forma trascedentala la starea primordiala a sufletului.
Virtual vreau sa fiu o voce care sa cheme virtutile pierduta la insufletire intru desavarsirea starii noastre sufletesti.